Exfolianți

Pielea umană are o capacitate minunată, și anume să se regenereze aproximativ la fiecare 28 de zile – acest ciclu poate dura câteva zile mai puțin sau mai mult, în funcție de starea și tipul pielii. Procesul de regenerare permite celulelor moarte de la suprafața pielii să se exfolieze și să lase loc celulelor noi.

Pentru a înțelege procesul de regenerare a pielii, trebuie să înțelegem celulele sursă

Pielea este alcătuită din celule cutanate. Celulele noi se formează practic pe tot parcursul vieții în profunzimea dermului. Celulele noi care se formează sunt nediferențiate, ceea ce înseamnă că nu sunt specializate. Celulele sursă au o particularitate, și anume că se pot divide la nesfârșit. Celulele noi se deplasează continuu către epidermă, unde au loc diferențierea sau specializarea – devin astfel celule cutanate a căror sarcină este să formeze o barieră și să protejeze corpul de factorii externi. În timpul diferențierii, celulele se deplasează către suprafață și, după ce își îndeplinesc funcția, mor – se transformă în corneocite și în timp se exfoliază de la suprafața pielii.

Viteza cu care pielea se regenerează și elimină celulele moarte de la suprafață depinde de starea pielii. Deseori apare fenomenul numit hiperkeratinizare, care simplificat înseamnă că celulele moarte nu sunt eliminate suficient de repede și se acumulează la suprafața pielii. Noi percepem și simțim acest lucru ca o textură aspră a pielii. Hiperkeratinizarea apare de obicei la pielea acneică, în diverse afecțiuni cutanate precum dermatita atopică, dar și la pielea uscată. Folosind peelinguri, procesul de exfoliere a celulelor moarte de la suprafața pielii poate fi accelerat, netezind astfel textura pielii.

Ce tipuri de peelinguri cunoaștem?

Cunoaștem 3 tipuri de peelinguri: mecanice, chimice și enzimatice.

Peeling mecanic

Peelingurile mecanice sunt produse cosmetice destinate eliminării celulelor moarte, care conțin particule solide, insolubile în vehiculul produsului. Particulele solide folosite pentru îndepărtarea celulelor moarte se numesc abrazivi. Peelingurile mecanice accelerează și microcirculația. Folosite cu grijă, practic nu au efecte secundare dăunătoare. Prin adaptarea tipului de abrazivi și a vehiculului (ulei sau apă) pot fi ajustate pentru a se potrivi diferitelor tipuri de piele.

Uneori bunicile noastre foloseau periajul uscat pentru a obține un aspect mai frumos al pielii, care este și astăzi una dintre cele mai bune metode de a elimina celulele moarte, dar și de a stimula microcirculația. Odată cu dezvoltarea industriei cosmetice, au apărut pe piață peelinguri mecanice care conțineau diverse particule solide sau abrazivi. Abrazivii se clasifică după solubilitate, formă și dimensiunea particulelor. În trecut, erau populare peelingurile mai dure, care conțineau nisip de cuarț fin măcinat, sâmburi și semințe de măsline, caise, piersici, zahăr sau sare. Totuși, tot mai des se dovedește că peelingurile cu particule atât de dure nu sunt potrivite pentru piele, deoarece forma lor neregulată provoacă micro-tăieturi pe piele. Micro-tăieturile sunt mici leziuni invizibile cu ochiul liber, dar care provoacă inflamație în piele. De asemenea, ele îndepărtează o parte importantă din stratul cornos și astfel afectează bariera cutanată, crescând pierderea transepidermală de apă.

Conștienți că particulele minerale, organice și cristaline cu margini ascuțite pot provoca leziuni ale pielii, industria cosmetică tinde să dezvolte abrazivi mai blânzi, cum ar fi făina de cafea, polietilena (PE), polipropilena (PP) și particulele plastice poliuretanice (PUR). Pe lângă argilele terapeutice (argilă, bolus alba), bilele de jojoba sunt foarte frecvente în peelingurile mecanice.

Peelinguri chimice

Peelingurile chimice includ atât acizii hidroxi, cât și derivații vitaminei A. Peelingurile chimice provoacă leziuni controlate ale anumitor zone ale pielii, cu scopul de a stimula creșterea celulelor noi și de a îmbunătăți textura și aspectul pielii. Efectul exfoliant al peelingurilor chimice stimulează creșterea epidermică și formarea de țesuturi noi de colagen.

Acizi alfa hidroxi (AHA)

Acizii alfa hidroxi sunt cei mai studiați și comercializați acizi hidroxi. Printre AHA se numără acidul glicolic, lactic, mandelic, malic și tartric. Aceștia au un efect keratolitic, ceea ce înseamnă că elimină straturile cornoase ale pielii. Keratoliticii subțiază stratul cornos aplicat, deoarece determină înmuierea și exfolierea straturilor exterioare ale pielii. De asemenea, stimulează regenerarea stratului cornos și formarea de țesuturi noi de colagen, având și un efect hidratant.

Acizi beta hidroxi (BHA)

Acizii beta hidroxi sunt relativ puțin reprezentați pe piață, deoarece sunt destul de scumpi. Mulți consideră că acidul salicilic este un acid beta hidroxi, dar acesta aparține practic unei categorii proprii datorită modului său de acțiune. Printre BHA se numără acidul beta-hidroxibutiric, acidul tretocanic și acidul tropic.

Acid salicilic

Acidul salicilic este unul dintre acizii hidroxi, dar se comportă puțin diferit față de ceilalți, astfel că nu poate fi încadrat nici la AHA, nici la BHA. Acidul salicilic este un keratolitic clasic, ceea ce înseamnă că exfoliază straturile cornoase ale celulelor moarte. Este singurul acid care reduce grosimea dermului, spre deosebire de ceilalți acizi hidroxi care stimulează sinteza componentelor dermului și a colagenului. Datorită lipofilicității sale (iubește uleiul), pătrunde în straturile mai profunde ale pielii și este adesea eficient mai ales pentru pielea acneică.

Peelinguri enzimatice

Corneocitele (celulele moarte ale pielii) sunt atașate de suprafața pielii prin proteine. Folosind peelinguri enzimatice, putem elimina celulele moarte deoarece enzimele acționează prin descompunerea proteinelor care leagă celulele moarte. Ele oferă un efect exfoliant blând și, în consecință, o piele mai netedă. Peelingurile enzimatice vin de obicei sub formă de pulbere, pe care o amestecăm cu apă pentru a activa enzimele.

Cele mai utilizate enzime în peelingurile enzimatice sunt proteazele sau enzimele proteolitice. Printre acestea se numără papaina, obținută din sucul de papaya, și bromelaina, obținută din sucul și tulpinile ananasului. Peelingurile enzimatice sunt de obicei foarte blânde, iar efectul lor este limitat doar la suprafața pielii.

Cum se folosesc peelingurile?

Peelingurile se aplică întotdeauna pe pielea curată. Peelingurile mecanice se masează și se clătesc cu apă, în timp ce peelingurile chimice și enzimatice se lasă pe piele mai mult timp. Peelingurile chimice pot fi și de tip leave-on, care se lasă pe piele, iar unele se clătesc cu apă după o anumită perioadă.

Înainte de procedura de peeling, se recomandă o analiză a stării pielii pentru a verifica dacă pielea este capabilă să reacționeze cu procesul planificat de regenerare. Tipul peelingului trebuie ales în funcție de tipul și starea pielii, precum și de indicațiile asociate (acnee, hiperpigmentări, dermatită atopică). În caz contrar, trebuie să fim conștienți că procedura de peeling poate deteriora și mai mult pielea, ceea ce este o problemă mai ales în cazul barierei cutanate afectate.

Intervalele de utilizare a peelingurilor trebuie adaptate capacității pielii de a se regenera după peeling. După peeling, este foarte important să îngrijim și să protejăm corespunzător pielea. Îngrijirea pielii după peeling trebuie să se concentreze pe faptul că procesul de regenerare să nu fie împiedicat.