Sunt cu adevărat dăunătoare cremele solare?

Utilizarea cremelor cu factor de protecție SPF este una dintre principalele strategii pentru prevenirea apariției diferitelor afecțiuni cutanate cauzate de radiațiile ultraviolete (UV). În ciuda creșterii utilizării produselor pentru protecția pielii, prevalența unor boli asociate expunerii la soare, în special melanomul malign, continuă să crească.

În ultimul secol, s-au dezvoltat numeroase substanțe de protecție care apără împotriva razelor UV. Există mai multe tipuri de radiații electromagnetice. Radiațiile ultraviolete sunt compuse din 3 lungimi de undă: razele UVA, care emit o lungime de undă de 320-400nm și nu sunt absorbite de ozon, razele UVB cu lungimea de undă 290-320nm, care sunt parțial absorbite de ozon, și razele UVC, care sunt oprite de ozon. Razele UVA și UVB pot pătrunde în epidermă și pot provoca formarea de specii reactive de oxigen (ROS), deteriorarea ADN-ului, lipidelor și proteinelor, activarea mediatorilor inflamatori, degradarea țesutului...

Ce tipuri de filtre UV cunoaștem?

Cum ne protejăm de razele UV? Folosind creme solare care conțin ingrediente cosmetice numite filtre UV. În prezent, sunt utilizate două tipuri de filtre UV: fizice și chimice, care minimizează efectele expunerii la radiațiile UV menționate anterior.

Filtrele fizice sau anorganice absorb, dispersează și reflectă razele UV, în timp ce filtrele chimice sau organice le absorb. Lumina UV absorbită este transformată de filtrele UV în căldură și radiații infraroșii. Filtrele UV organice care absorb razele UV sunt împărțite în derivați de PABA (PABA, etilheksildimetil PABA), derivați ai acidului cinamic (etilheksilmetoxicinamat, oktilmetoxicinamat), derivați ai acidului salicilic (etilheksil salicilat, homosalat), derivați ai cafrei (3-benziliden cafra, 4-benziliden cafra), octocrilen, derivați ai triazinei (etilheksil triazon), derivați ai benzofenonului (oksibenzon (BP-3), sulizobenzon) și derivați ai dibenzoilmetanului.

Printre filtrele fizice UV, care absorb, reflectă și dispersează razele UV, se numără oxidul de zinc și dioxidul de titan. Cremele solare sunt în general un amestec de mai mulți filtri organici și fizici, pentru a obține o protecție cu spectru larg.

Care sunt diferențele dintre filtrele chimice și cele fizice UV?

Acum partea delicată a articolului: sunt filtrele UV cu adevărat toxice?

Observ că consumatorii devin din ce în ce mai conștienți de importanța de a ști ce aplică pe pielea lor. Am devenit mai selectivi în privința produselor, dar și a ingredientelor pe care dorim sau nu să le conțină produsele noastre. Nu știu dacă să spun că este bine sau rău că astăzi găsim aproape orice pe internet. Din cauza diverselor forumuri și bloguri, neconfirmate științific, consumatorii au început să creadă că filtrele chimice UV sunt toxice, că sunt perturbatori hormonali, că blochează sinteza vitaminei D și unii au ajuns la concluzia că este mai puțin dăunător să te arzi la soare decât să folosești creme cu factor de protecție SPF.

Să discutăm pe rând toate aceste afirmații.

„Filtrele chimice UV sunt toxice.”

Ce înseamnă că sunt toxice? Este o afirmație care atrage atenția. Cred că dacă acum nu aș explica, această idee v-ar rămâne în minte până data viitoare când veți cumpăra o cremă solară și vă veți aminti că filtrele chimice sunt toxice. Cu această informație în minte, ați căuta cu siguranță un articol care să susțină această teorie și sunt aproape 100% sigură că ați găsi un articol care să confirme presupunerile voastre. Sau ar confirma presupunerile voastre pentru că ați citit selectiv. Vom ajunge și la asta în curând. Dacă o substanță este toxică depinde în mare măsură de modul în care suntem expuși la ea și de cantitatea la care suntem expuși. Un exemplu bun sunt medicamentele – să luăm ca exemplu paracetamolul, care se găsește în Lekadol. Paracetamolul în concentrații mici este excelent, deoarece are efect analgezic și reduce febra – deci are un efect terapeutic. În concentrații mari devine toxic. Deci doza determină toxicitatea substanței. La fel este și cu filtrele UV. Filtrele UV, în concentrațiile permise pentru utilizarea în cosmetică, sunt complet sigure în ceea ce privește aplicarea dermică.

„Filtrele UV sunt perturbatori hormonali.”

Îmi place foarte mult această afirmație. Au fost realizate milioane de studii pe filtrele UV, toate cu scopul de a demonstra siguranța lor. Îți amintești că am menționat mai devreme lectura selectivă? Hai să vedem cum arată asta. Toate datele sunt preluate din același studiu!

Exemplul 1 – lectură selectivă:

„Multe studii menționează etilheksilmetoxicinamatul ca perturbator endocrin, deoarece poate interacționa cu sistemul endocrin în mai multe etape. Studiile in vivo și in vitro arată că OMC are activitate estrogenică și influențează nivelurile de testosteron și estradiol.”

Ce aflăm din acest fragment? Că etilheksilmetoxicinamatul (cel mai frecvent utilizat filtru chimic UV, prezent în aproximativ 80% din cremele solare de pe piață) este un perturbator hormonal. Pentru cineva care este aproape convins că filtrele UV sunt toxice, aceasta este o confirmare suficient de puternică pe care o va împărtăși cu plăcere prietenilor și cunoscuților. Toți vor evita etilheksilmetoxicinamatul, chiar dacă nu știu exact de ce și cum ar funcționa ca perturbator hormonal.

Exemplul 2 – lectură critică:

„Multe studii menționează etilheksilmetoxicinamatul ca perturbator endocrin, deoarece poate interacționa cu sistemul endocrin în mai multe etape. Studiile in vivo și in vitro arată că OMC are activitate estrogenică și influențează nivelurile de testosteron și estradiol. Studiul a fost realizat pe șobolani, expuși peroral la 57,5 mg OMC la 20 g greutate corporală.”

Ce aflăm din acest fragment? Articolul continuă și ne spune că datele provin dintr-un studiu pe șobolani hrăniți cu cantități enorme din acest filtru UV. Cred că noi nu mâncăm cremă solară cu lingura. Sunt aceste date relevante având în vedere că suntem expuși la filtrele UV doar dermic? Multe studii indică o legătură între utilizarea tot mai mare a produselor cosmetice cu aceste substanțe și apariția tulburărilor endocrine și de dezvoltare. Totuși, trebuie să fim conștienți că majoritatea studiilor menționează efectele toxice ale filtrelor UV la concentrații mult mai mari decât cele cu care putem intra în contact în mediu sau prin aplicarea produsului. Studiile sunt în mare parte realizate pe animale și datele din studiile pe animale nu pot fi extrapolate direct la om.

„Cremele solare blochează sinteza vitaminei D”

De când utilizarea cremelor de protecție solară a crescut, acestea au câștigat mulți susținători, dar și mulți opozanți. Oponenții cremelor solare susțin că acestea blochează sinteza vitaminei D, esențială pentru sănătatea noastră. Există și opozanți extremi care afirmă că utilizarea cremelor solare este mai dăunătoare decât expunerea neprotejată la soare.

Vitamina D3 poate fi produsă în piele atunci când suntem expuși radiațiilor ultraviolete B (UVB), astfel încât expunerea la razele UVB poate crește nivelurile scăzute de vitamina D3. În timpul expunerii la lumina soarelui, radiațiile cu lungimea de undă 290–315 nm pătrund în piele. Majoritatea acestor radiații UVB sunt absorbite în epidermă, astfel că sinteza vitaminei D3 are loc în celulele vii ale epidermului.

Acum, dacă folosim SPF50, acesta blochează aproximativ 96% din radiațiile UV, nu? Asta înseamnă că doar 4% din radiațiile UV pot pătrunde, ceea ce reduce foarte mult posibilitatea sintezei vitaminei D. Dar să ne întrebăm și câtă cremă solară aplicăm cu adevărat pe corp? Câte zone de piele lăsăm expuse complet fără protecție, cu excepția feței? Suprafața pielii feței este foarte mică, iar sinteza vitaminei D pe o suprafață atât de mică este neglijabilă în comparație cu corpul. Să fim realiști, aplicăm pe corp cantități atât de mici de cremă solară încât este discutabil dacă avem un factor de protecție SPF 5. Deci, cu SPF 5 suntem protejați aproximativ 80% împotriva radiațiilor UVB. Poate părea mult, dar de data aceasta 20% din radiațiile UVB pot ajunge la piele! Și să nu mai vorbim de zonele corpului pe care de obicei nu le ungem deloc. Toate zonele neprotejate permit trecerea 100% a radiațiilor UVB și astfel sinteza vitaminei D, dar și un risc crescut de cancer de piele. Utilizarea cremelor solare pentru protecția zilnică împotriva soarelui nu afectează sinteza vitaminei D cutanate, chiar dacă cremele solare sunt folosite în cantitățile recomandate (2mg/cm2).

Blogul a fost realizat în colaborare cu Cosmedoc.si